Maratonul Bucureşti 2012 - Deficienţe mari în organizare
Vreme frumoasă şi foarte bună pentru alergare, în jur de 20 C, fără vânt şi un soare blând la Maratonul Bucureşti ediţia 2012. Din păcate mari deficienţe în organizare, deficienţe care nu au existat în anii trecuţi, fiind cu atât mai regretabile! În primul rând startul a fost cât se poate de prost organizat, fiind amenajate un fel de ţarcuri foarte înguste separate cu garduri metalice înalte pentru diferitele probe, ceea ce a făcut ca cei care nu se aflau în primele rânduri să piardă foarte mult timp în primii 2 km din cauza înghesuielii inevitabile! Probabil ca organizatorii au dorit ca la televizor să pară că sunt mai mulţi participanți prin faptul că şirul de alergători era mult mai lung, altfel nu-mi pot explica de ce a fost forţată această înghesuială având în vedere că în Piaţa Constituţiei este foarte mult spaţiu pentru a se putea da un start normal! Fără a mai pune la socoteală că în astfel de îmbulzeli se pot produce accidentări destul de grave ale concurenţilor!
Am reuşit să mă strecor în primele rânduri ale alergătorilor, chiar în spatele atleţilor din elită reuşind astfel să nu fiu implicat în căzături şi să nu pierd timp în prima parte a cursei din cauza îmbulzelii... Următoarea surpriză neplăcută am avut-o după numai 2 km la fântânile de la Unirea unde traseul alergătorilor de ştafetă se despărţea de cel al concurenţilor în probele de maraton şi semi-maraton: în loc de un indicator era un voluntar care urmărea culorile numerelor de concurs încercând să dea indicaţii pe măsură ce-i recunoştea… cam greu ca un singur arbitru voluntar să dea indicaţii verbale câtorva mii de alergători în plin efort…
Din păcate lista deficienţelor continuă: pe parcursul cursei nu am văzut bureţi uzi, ci doar voluntari cu sticle de apă comerciale şi ce-i drept şi câteva pahare cu apă… cam greu sa-ti deschizi sticla şi să bei din ea în plin efort… bureţii ar fi fost foarte indicaţi pentru revigorare dar eu cel puţin nu i-am observat.
Totuşi punctul de sosire merită cu prisosinţă „premiul” pentru proasta organizare: am menţionat deja deficienţele de la start din acest punct, dar la sosire problemele au fost mult mai grave: concurenţii trebuiau s-o ia prin „culoarele” înguste şi îngrădite de garduri înalte în funcţie de probele la care participau; nu exista nici un indicator ci tot un voluntar care trebuia să le strige alergătorilor pe unde s-o ia. Mulţi alergători nu înţelegeau bine (în plin efort este destul de greu să primeşti indicaţii) ce li se comunica în limba engleză de altfel – „Red left, red-left” striga in continuu arbitra de traseu. Problema este că un singur om nu poate striga timp de ore în şir aceste cuvinte, iar când îşi mai lua o pauză să-şi revină alergătorii o luau şi ei care pe unde credea… Cei care au avut ghinionul să intre în ţarcul greşit au trebuit să se întoarcă cel puţin 150m ca să iasă din ţarc şi să treacă pe la punctul lor de control, căci pe primul „culoar” era sosirea la 21k care era închisă pentru a nu cumva să plece vreun alergător cu chipul de concurs! Deci toţi alergătorii de maraton şi ştafetă care au avut proasta inspiraţie s-o ia pe primul „culoar” au făcut cale întoarsă!!! Vă închipuiţi ce efect psihic poate să aibă asupra alergătorului un asemenea ocol forţat!
Şi încă un fapt regretabil: Teolici care mă aştepta nerăbdătoare să-mi facă poza de finish nu a putut să mi-o facă din cauza gardurilor înalte şi pline de reclame – repet sosirea nu era vizibilă pentru spectatori. Atunci a încercat să se strecoare în ţarcul de la sosire ca să-mi facă măcar o poză imediat după terminarea cursei, moment în care a fost apucată cu brutalitate de un burtos de la firma de pază şi împinsă pur şi simplu în afara ţarcului în care la momentul respectiv nu se mai afla nimeni în afara de mine care-mi predam chipul!
De asemenea comportamentul sponsorilor a fost destul de ciudat: la standul Vodafone angajaţii stăteau tolăniţi în nişte fotolii. Atunci când prietenul meu Cristi s-a dus să-i întrebe dacă nu au cadouri pentru participanţi, unul dintre ei s-a ridicat agale şi i-a dat o cartelă cu minute incluse… La standul Gillette chipurile s-ar fi dat cadouri celor care au terminat cursa dacă mai alergau nişte minute bune pe o bandă – cam greu să mai alergi pe bandă după un efort susţinut de 4 ore şi ceva pentru mulţi participanţi…
Premierea în aceiaşi notă de amatorism, de abia câţiva spectatori s-au adunat în faţa scenei festivitatea nefiind pregătita sau anunţată în vreun fel… Nu s-au specificat la microfon premiile în bani ale sportivilor, festivitatea fetelor eu nu am văzut-o, poate a avut loc mai târziu, cine ştie.
În concluzie preţuri foarte piperate de înscriere – respectiv 175 RON cursa de 21km şi 250 RON proba de maraton şi organizare foarte proastă.
Cu speranţa că organizatorii vor citi şi vor ţine seama pe viitor de aceste critici închei aici articolul considerând că o descriere a cursei mele nu-şi are rostul în această postare. Rezultatele le puteţi vedea aici...
 |
| Statisticile cursei mele: pe prima parte am reuşit să susţin un ritm destul de bun dar de pe la km 14 am început să scad destul de mult. |
No comments:
Post a Comment