Maratonul International Cluj 2013

Maratonul Clujului - 21 aprilie 2013
1h31:18 pe semi-maraton

Pe o vreme splendidă, vineri dimineaţă împreună cu tata, am plecat spre Cluj pentru prima mea participare la Maratonul Internaţional al Clujului în proba de semi-maraton, cu speranţe într-un rezultat mult mai bun decât cel din toamna anului trecut pe aceiaşi distanţă. Speranţe susţinute de atenuarea semnificativă a durerilor la călcâi şi de pregătirea bună făcută în această iarnă.

Călătoria a fost foarte plăcută, drumul nefiind aglomerat (cu excepţia „celebrei” intersecţii de la Sebeş!), făcând şi câteva popasuri, principalul fiind cel din staţiunea Căciulata. Traseul pe care l-am ales a fost: Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Sebeş – Alba Iulia – A3 – Cluj.

La Cluj am stat la Hotel Sport, chiar lângă stadionul municipal, din care s-a dat startul competiţiei, şi Parcul Central. Rezervarea am făcut-o cu 3 săptămâni înainte şi am beneficiat din partea hotelului de oferta făcută participanţilor la Maratonul Clujului.

Având în vedere că ajunsesem mult mai devreme decât ne planificasem (în jur de ora 17) am plecat la o plimbare de luare de contact cu oraşul, eu fiind în acelaşi timp foarte atent şi la profilul străzilor pe care ştiam că vom alerga: cât de înguste sunt, cam cât de abrupte sunt pantele, curbele cât de „ascuţite” etc.

A doua zi, sâmbătă, după o încălzire de „tonus” făcută la ora startului pentru o acomodare cât mai bună, am plecat alături de tata să vizităm oraşul; am vizitat principalele pieţe centrale cu statuile lui Matei Corvin, Avram Iancu, Mihai Viteazu, principale bulevarde şi străzile străduţele adiacente foarte pitoreşti.

Plimbările noastre au culminat cu vizitarea frumoasei Grădini Botanice unde am făcut numeroase poze şi ne-am relaxat câteva ore bune în mijlocul plantelor.

Seara am încheiat-o cu clasica, pentru orice fondist, porţie de paste la un mic restaurant foarte plăcut şi cu personalul extrem de prietenos, cu îndreptăţire numit „Mesele vesele”.

Duminică dimineaţa, cu un tonus şi un psihic de concurs excelent, trezirea la 7 dimineaţa (startul era la 9:15) un mic dejun „subţire” completat cu un baton de cereale, echiparea şi plecarea. Hotelul fiind chiar lângă stadion am făcut încălzirea tot în Parcul Central, m-am echipat pentru concurs şi am intrat în stadion, locul de unde s-a dat startul la ora 9. După câteva lansate m-am poziţionat „strategic” în prima linie a competitorilor pe primul culoar, pentru a evita îmbulzeala şi parcurgerea unei distanţe suplimentare; am  stat chiar lângă atletul african care a câştigat competiția. (Faptul că un alergător amator obişnuit poate concura în mod direct cu alergătorii de elită, îi poate vedea la start, cum se  încălzesc, cum se pregătesc de cursă etc, reprezintă în opinia mea una dintre marile atracţii ale acestui sport!)

Startul s-a dat neobişnuit (pentru mine) de civilizat, nu a existat nici o îmbulzeală, fiecare sportiv plecând pe ritmul lui de alergare fără să se repeadă haotic cum din păcate se întâmplă la concursurile din Bucureşti… Am putut imediat să-mi intru în ritmul de cursă pentru că nu am mai fost nevoit să sprintez pe primele sute de metri pentru a nu risca să fiu accidentat de alţi competitori necivilizaţi.

Traseul a fost mai dificil decât cel din Bucureşti, în primul rând prin numărul de pante şi în al doilea rând prin numărul de întoarceri „pe loc” – 3 dacă nu mă înşel. De asemenea au fost şi multe curbe „strânse”, treceri peste poduri iar turele de 10,5km aveau finalul pe stadion, astfel că am mai alergat o tură pe pista sintetică a stadionului (fireşte, maratoniştii au mai făcut încă 2 ture). Acest lucru mi s-a părut destul de dificil, pista fiind foarte moale faţă de asfalt, această schimbare drastică a suprafeţei de alergare determinând şi o schimbare inevitabilă a ritmului de alergare: asfaltul, deşi este mai solicitant, totuşi este foarte rapid, simţi cum te „aruncă” pe când pe pistă parca te „înfunzi”.

Timpul intermediar a fost de 44:35, simţindu-mă foarte bine, şi deja gândindu-mă că aş putea scoate un timp sub 1h30! Odată ieşit pentru a doua oară din stadion, am încercat să ţin ritmul, să fiu atent la mişcarea braţelor, la respiraţie, poziţia trunchiului. Din păcate organizatorii nu au asigurat şi bureţi uzi pentru alergători, aşa că am fost nevoit să mă răcoresc puţin turnându-mi la vreo două puncte de alimentare un pahar de apă în cap!

Trecerea pentru a doua oară pe porţiunea cu pante a traseului, respectiv cea de pe bulevardele centrale ale Clujului a lăsat urme asupra ritmului meu de alergare, simţind la un moment dat şi o anumită „presiune” în partea ficatului. Am micşorat puţin ritmul după trecerea pantelor, am respirat adânc şi mi-am revenit uşor-uşor la un ritm superior dar care probabil nu a mai fost cel de dinainte.
Mai erau de acum aproximativ 5 km de alergat, cu fiecare sută de metri parcursă oboseala se instaura mai accentuat; am făcut tot posibilul să nu cedez ritmul de alergare, încurajările de pe margine din partea spectatorilor au fost extraordinare şi am putut să alerg susţinut până la capăt, când am terminat cu un timp de 1h31:18, un timp pe care-l consider foarte bun, timp cu peste 3 minute mai bun decât cel obţinut în toamnă la Bucureşti pe un traseu mult mai uşor!

Am obţinut locul 36 la general şi locul 11 la categoria de vârstă 35-44 ani; la fel ca toţi participanţii care au terminat cursa am primit din partea organizatorilor o frumoasă medalie!

Proba de semi-maraton a fost câştigată cu un timp de 1h:06 de către alergătorul kenyan Elisha Kiprotich Sawe, iar la categoria mea de vârstă a câştigat Miklos Artur cu un timp de 1h14:51.

Pe tot timpul cursei tata mi-a făcut mai multe filmări al căror rezultat va putea fi văzut pe you tube; o idee foarte bună s-a dovedit a fi şi inscripționarea maieului de alergare cu numele RunRares.ro, mulţi spectatori strigându-mi numele pentru a mă încuraja! Aceste încurajări contează foarte mult pentru alergători mai ales în momentele mai dificile din cursă care apar inevitabil.

Am mai rămas pe stadion câteva ore bune pentru a-i vedea pe ceilalţi participanţi de la semi-maraton şi pe cei de la maraton; am fost impresionat de „Moş Ion” care la peste 80 de ani a terminat în uralele spectatorilor proba de semi-maraton! Faptul că putem participa la competiţii internaţionale indiferent de vârstă şi de nivelul performanţei reprezintă o altă caracteristică extraordinară a acestui minunat sport!

După-amiază am mai făcut alături de tata încă o plimbare prin acest frumos şi civilizat oraş care este Clujul! Luni dimineaţa, încântaţi de această excursie, de oraş şi nu în ultimul rând de rezultatul obţinut am plecat spre casă, de data asta traversând munţii pe Transalpina spre Obârşia Lotrului, drum pe care am mai luat o dată în acest an un contact serios cu zăpada!

Maratonul Clujului este o competiţie foarte frumoasă şi bine organizată pe care o recomand oricărui alergător şi la care sper să particip de acum an de an!