Pe Arges in jos

Pe Argeș în jos - concurs și excursie!

21 decembrie Pitești - Parcul Ștrand - Parcul Lunca Argeșului

Trupa noastra de patru alergatori la locul de start!

După mai bine de o lună cu vreme mohorâtă, ploi și ceață a apărut soarele și vremea aproape primăvăratecă , ceea ce ne-a amintit nouă alergătorilor de viitorul sezon competițional care se apropie cu pași repezi! Așa se explică participarea numeroasă și valoroasă la frumosul concurs din Pitești, Pe Argeș în jos, cu probe de 7, 14 și 21 km.

Am profitat de acest prilej, pentru a lega cu acest concurs cu o mică excursie către aerul curat de munte împreună cu prietenii noștri Adrian și Oana, care nefiind în formă au preferat să nu alerge, susținându-ne în timpul competiției cu încurajări și tehnic: fotografii, înscriere, încălzire, sosire!

Foarte mulți alergători din București la start și dintre cei mai valoroși dintre masters (veterani) la multe categorii de vârstă! Dacă la început acest concurs a fost gândit ca o promovare a mișcării în aer liber, la start s-a văzut că va fi o competiție aprigă pentru primele locuri!

Având în vedere că în această perioadă pregătirea alergătorilor are în general ca obiectiv principal acumularea de volum de alergare și cuprinde mai puține antrenamente de intensitate, am optat pentru proba de 21k. Teolici a optat pentru proba de 7k considerând că 14 km ar fi totuși o distanță prea mare pentru ea, ea concurând în general pe probe de până în 10k.

Traseul a fost foarte frumos și variat, cu unele dificultăți, trecând prin două parcuri unite de o faleză – Parcul Ștrand și Parcul Lunca Argeșului, ambele refăcute și moderne  – accesul  la faleză făcându-se în primul parc pe niște scări iar în cel de-al doilea pe sub un pod. Organizatorii au avut grijă să marcheze traseul bine și să pună arbitrii în punctele cheie astfel încât alergătorii să nu aibă probleme.

Vremea a fost destul de bună, vântul abia dacă a adiat iar temperatura în jur de 4-5 grade, iar în timpul cursei norii s-au împrăștiat și soarele și-a făcut apariția!Prin parcul Lunca Argeșului, din cauza ceții din timpul nopții, aleile erau încă umede și destul de alunecoase, cel puțin pentru pantofii în care am alergat eu. Dar în general condițiile au fost bune pentru alergare, ținând cont și de faptul că ne aflăm în plină iarnă!

Startul Semimaratonului Pe Arges in jos

Startul s-a dat pentru toate probele din fața Teatrului de vară, tot acolo fiind și sosirea în toate cele trei probe. Am plecat destul de bine, m-am lipit inițial de un grup de 3 alergători, din care după câteva hârjoneli de intrare în ritm s-au desprins doi alergători pe care eu i-am luat ca „țintă” încercând să nu las să crească distanța dintre mine și ei prea mult. Mi-am intrat într-un ritm relativ constant cu variațiile inerente traseului variat, trecând pe prima tură de 7km într-un timp de aproximativ 29 de minute.

Am urcat pentru a doua oară scările către faleză și am încercat să accelerez puțin pentru a mai micșora distanța față de cei doi din fața mea. Aici m-am bucurat să o vad pe Teolici alergând în sens opus către sosire pe un ritm foarte susținut și mi-am dat seama ca va scoate un timp foarte bun!

După ce am trecut pe sub pod și am ajuns în Lunca Argeșului, am simțit o ușoară durere în spatele coapsei piciorului stâng, care la început părea să fie doar o ușoară crispare a mușchilor, normală în timpul unui efort susținut. Totuși, după câteva sute de metri, a început să se accentueze, iar la un moment dat am simțit ca o „gheară” în locul respectiv. Imediat am renunțat la cursă și am venit în alergare ușoară spre sosire ca sa-mi anunț abandonul.

Spre deosebire de alte dăți am luat o hotărâre înțeleaptă, pentru că dacă aș fi încercat să termin cursa aș fi scos și un timp slab față de nivelul meu actual și în plus aș fi riscat o accidentare care să mă împiedice să-mi continui antrenamentele în mod normal. După terminarea cursei nu am mai simțit vreo durere în locul respectiv ci doar o ușoară jenă. Sper să nu fie vorba decât de niște crampe, explicabile prin volumul mare de alergare pe care l-am făcut în ultimele săptămâni. Chiar în săptămâna acestui concurs am avut un volum de peste 100k și asta fără a socoti și cei 10km alergați până să abandonez!

Teolici a confirmat prin timpul obtinut forma buna in care se afla

Teolici și-a depășit cu mult obiectivul propus, anume de 45 de minute, obținând un timp de 42 de minute și locul 7 în clasamentul general feminin pe distanța de 7k!

Clasamentele la toate probele pot fi văzute aici: Clasamente Semimaraton pe Arges in Jos

După cursă, ajutați de Adi și Oana, ne-am dezechipat repede și am plecat spre cetatea Poenari. În drum spre cetate am făcut și o mică aprovizionare cu produse locale din fructe de pădure, foarte bune pentru refacere, dar și cu unele băuturi destinate sărbătorilor!

La Poenari a urmat un al doilea antrenament, de data aceasta printre fulgi de zăpadă, pe cele aproape 1500 de trepte către cetate! Și eu și Teolici ne-am cam resimțit după efortul din concurs ținând cu greu pasul cu Adi și Oana, Adi având și avantajul că este familiarizat cu alergatul pe scări, el participând la mai multe concursuri de acest fel.

Urcand cele aproape 1500 de trepte catre cetatea Poenari

Au urmat poze la cetate și vizita de „culturalizare”, iar la plecare Adi a avut inspirația să-l întrebe pe ghidul cetății dacă există un record al parcurgerii scărilor din șosea până la cetate. Am aflat astfel, că deși nu s-a organizat un astfel de concurs până acum, totuși există un record de urcare în jur de 12 minute. Pentru amatorii de astfel de concursuri cred ca ar putea fi una dintre cele mai grele și mai frumoase competiții de acest gen din țară!


A urmat o binemeritată refacere la hanul din zonă după care întoarcerea la București! Semi-maratonul Pe Argeș în jos ne-a oferit posibilitatea de a petrece toți patru, într-un mod foarte plăcut, cea mai scurtă zi din an, motiv pentru care le mulțumim și îi felicităm pe organizatori și sperăm să mai organizeze și în anii următori această competiție!