Regula #8 Intensitatea optimă a alergării
Am văzut că este foarte important să ne antrenăm la un volum de antrenament optim, suficient de mare pentru a ne îmbunătăți parametrii fiziologici de bază, dar nu atât de mare încât să cauzeze accidentări sau „intrarea în oboseală”. Același lucru este valabil și pentru antrenamentele de intensitate: trebuie să ne găsim acea intensitate optimă a alergării, care să aducă eficiență antrenamentelor „calitative”.
Nu există reguli stricte pentru determinarea intensității antrenamentelor, însă ne vom da seama că am atins acest nivel optim al intensității prin faptul că vom simți în mod constant antrenamentele calitative ca fiind solicitante, dar în același timp că ne putem reface mintal și fizic foarte bine după acestea, iar progresele vor fi constante în competiții, norme de control etc.
Există multe situri care prezintă tabele cu intensitatea recomandată a antrenamentelor în funcție de rezultatele obținute în competiții, însă fiecare sportiv trebuie să țină seama de propriile lui calități, nu să urmeze cu strictețe niște calcule matematice. De exemplu, unii alergători de fond au o viteză nativă mai bună, alții au un prag lactic mai ridicat, alții au o capacitate aeroba excelentă, calități care se reflectă în mod direct la antrenamentele de intensitate: unii vor scoate timpi mai buni pe repetările mai scurte comparativ cu timpii pe intervalele lungi, sau tempo-urile susținute, alții vor face alergările lungi pe un ritm mai rapid decât alții etc.
Prin urmare fiecare alergător trebuie să-și găsească acel nivel al intensității pentru antrenamentele „calitative” care se potrivește cel mai bine calităților lui. De asemenea, trebuie ca alergătorii să țină seama de o mulțime de factori colaterali atunci când efectuează alergările de intensitate: starea fizică și psihică din acea perioadă, viața socială și emoțională, eventuale probleme financiare, profesionale, familiale. Este clar că dacă un alergător are o perioadă stresantă în viața personală și profesională, va trebui să scadă intensitatea obișnuită la care își făcea alergările, pentru a nu intra în oboseală.
Trebuie spus că și în privința intensității, la fel ca și în privința volumului alergării, este recomandat pentru alergătorii experimentați să încerce, controlat, perioade scurte în care să forțeze, să crească rezonabil intensitatea antrenamentelor calitative. Mulți antrenori au constatat, că atunci când au crescut pentru o săptămână intensitatea obișnuită a antrenamentelor alergătorilor, după care s-a revenit la intensitatea normală, au obținut o creștere a timpilor pentru respectivii alergători.
Trebuie reținut însă că aceste perioade de „forțare” nu trebuie să fie prea lungi – de obicei o săptămână – iar în aceste perioade trebuie acordată o mare atenție prevenirii accidentărilor, în sensul că imediat ce apar semne că alergătorii nu se pot adapta corespunzător acestui nivel de efort, trebuie redusă intensitatea antrenamentelor calitative.
Concluzie:
Nu există reguli stricte pentru determinarea intensității antrenamentelor, însă ne vom da seama că am atins acest nivel optim al intensității prin faptul că vom simți în mod constant antrenamentele calitative ca fiind solicitante, dar în același timp că ne putem reface mintal și fizic foarte bine după acestea, iar progresele vor fi constante în competiții, norme de control etc.
Există multe situri care prezintă tabele cu intensitatea recomandată a antrenamentelor în funcție de rezultatele obținute în competiții, însă fiecare sportiv trebuie să țină seama de propriile lui calități, nu să urmeze cu strictețe niște calcule matematice. De exemplu, unii alergători de fond au o viteză nativă mai bună, alții au un prag lactic mai ridicat, alții au o capacitate aeroba excelentă, calități care se reflectă în mod direct la antrenamentele de intensitate: unii vor scoate timpi mai buni pe repetările mai scurte comparativ cu timpii pe intervalele lungi, sau tempo-urile susținute, alții vor face alergările lungi pe un ritm mai rapid decât alții etc.
Prin urmare fiecare alergător trebuie să-și găsească acel nivel al intensității pentru antrenamentele „calitative” care se potrivește cel mai bine calităților lui. De asemenea, trebuie ca alergătorii să țină seama de o mulțime de factori colaterali atunci când efectuează alergările de intensitate: starea fizică și psihică din acea perioadă, viața socială și emoțională, eventuale probleme financiare, profesionale, familiale. Este clar că dacă un alergător are o perioadă stresantă în viața personală și profesională, va trebui să scadă intensitatea obișnuită la care își făcea alergările, pentru a nu intra în oboseală.
Trebuie spus că și în privința intensității, la fel ca și în privința volumului alergării, este recomandat pentru alergătorii experimentați să încerce, controlat, perioade scurte în care să forțeze, să crească rezonabil intensitatea antrenamentelor calitative. Mulți antrenori au constatat, că atunci când au crescut pentru o săptămână intensitatea obișnuită a antrenamentelor alergătorilor, după care s-a revenit la intensitatea normală, au obținut o creștere a timpilor pentru respectivii alergători.
Trebuie reținut însă că aceste perioade de „forțare” nu trebuie să fie prea lungi – de obicei o săptămână – iar în aceste perioade trebuie acordată o mare atenție prevenirii accidentărilor, în sensul că imediat ce apar semne că alergătorii nu se pot adapta corespunzător acestui nivel de efort, trebuie redusă intensitatea antrenamentelor calitative.
Concluzie:
Pe măsură ce devenim alergători mai experimentați vom dobândi un simț al ritmului care ne va indica intensitatea optimă a antrenamentelor calitative. Acest nivel optim al intensității se va manifesta printr-o creștere a nivelului pregătirii și rezultate constant bune în competiții.
No comments:
Post a Comment