Regula #7 – Piramida pregătirii
Arthur Lydiard (pentru mai multe informații vezi articolul Arthur Lydiard: Principiile planificării antrenametelor) a introdus în pregătirea alergătorilor de fond, planurile de antrenament în formă piramidală. Această perspectivă a fost general adoptată în atletism, dar și în alte sporturi de anduranță. Astfel, într-un an calendaristic, există de obicei două cicluri de pregătire (sezonul de iarnă-primăvara și sezonul de vară-toamnă), fiecare dintre ele incluzând, la modul general, o fază de pregătire generală (de bază) și o fază de pregătire specifică.
Pregătirea de bază de obicei cuprinde în mod sistematic alergări lungi pentru creșterea rezistenței, tempo-uri, intervale lungi, iar pe lângă aceste antrenamente principale diferite alte antrenamente care să dezvolte calitățile necesare unui bun alergători: dealuri, repetări, Fartlek etc. În faza de pregătire specifică, devin principale antrenamentele care efectiv îl pregătesc pe atlet pentru proba din concursul de obiectiv, respectiv se formează ritmul de cursă, antrenamentele în această fază fiind diferite în funcție de proba care este pregătită.
Experiența antrenorilor și a sportivilor de performanță, dar și cercetările științifice, au arătat ca cea mai mare parte a anului trebuie dedicată fazei (sau ca sa fiu mai precis fazelor) pregătirii de bază. Cei mai mulți dintre aceștia acordă o pondere de 60-70% fazei de bază și 30-40% pregătirii specifice.
Mai mult, antrenorii de mare performanță au observat că sportivii, pe măsură ce devin din ce în ce mai experimentați și reușesc rezultate tot mai bune, pot să scurteze fără probleme faza de pregătire specifică, acordând și mai mult timp fazei de pregătire de bază.
Acest lucru poate părea puțin nefiresc, dar prin scurtarea fazei de pregătire specifică se obțin mai multe avantaje, între care:
Unii alergători sunt înclinați să respingă această strategie pe motiv că în timpul fazei de pregătire generală nu pot obține rezultate valoroase în concursuri, fiind limitați la o perioadă competițională prea scurtă. Totuși experiența arată că foarte mulți sportivi obțin rezultate foarte bune în perioadă pregătirii de bază, chiar dacă nu sunt rezultate de vârf ale sezonului respectiv.
De altfel, o strategie de pregătire constă în a concura în perioada pregătirii de bază, până în momentul în care nu se mai înregistrează progrese în competiții, adică se ajunge la o plafonare în timpul fazei generale; în acest moment începe pregătirea specifică. Desigur este doar una dintre strategiile posibile, alta fiind cea în care perioadele fazelor de pregătire sunt strict delimitate (vezi articolul Planificarea periodizata a antrenamentelor de alergare), dar punctul comun al acestor strategii este următorul:
Pregătirea de bază de obicei cuprinde în mod sistematic alergări lungi pentru creșterea rezistenței, tempo-uri, intervale lungi, iar pe lângă aceste antrenamente principale diferite alte antrenamente care să dezvolte calitățile necesare unui bun alergători: dealuri, repetări, Fartlek etc. În faza de pregătire specifică, devin principale antrenamentele care efectiv îl pregătesc pe atlet pentru proba din concursul de obiectiv, respectiv se formează ritmul de cursă, antrenamentele în această fază fiind diferite în funcție de proba care este pregătită.
Experiența antrenorilor și a sportivilor de performanță, dar și cercetările științifice, au arătat ca cea mai mare parte a anului trebuie dedicată fazei (sau ca sa fiu mai precis fazelor) pregătirii de bază. Cei mai mulți dintre aceștia acordă o pondere de 60-70% fazei de bază și 30-40% pregătirii specifice.
Mai mult, antrenorii de mare performanță au observat că sportivii, pe măsură ce devin din ce în ce mai experimentați și reușesc rezultate tot mai bune, pot să scurteze fără probleme faza de pregătire specifică, acordând și mai mult timp fazei de pregătire de bază.
Acest lucru poate părea puțin nefiresc, dar prin scurtarea fazei de pregătire specifică se obțin mai multe avantaje, între care:
- Odată cu creșterea experienței, alergătorii știu destul de exact cât timp le trebuie pentru a intra în vârf de formă, putându-și alcătui foarte exact programul de pregătire. Ei au nevoie de mai puțin timp pentru a obține vârful de formă față de atleții mai puțin experimentați, care-și „caută” mai mult antrenamentele care să-i aducă în vârf de formă.
- Antrenamentele specifice sunt mai solicitante, iar reducerea acestei faze reduce și riscul accidentărilor.
- Scurtarea fazei de pregătire specifică reduce și riscul epuizării, atât fizice cât și mentale, deoarece antrenamentele de mare intensitate sunt foarte solicitante pe toate planurile, iar un sportiv nu poate rezista foarte mult timp făcând antrenamente de intensitate.
Unii alergători sunt înclinați să respingă această strategie pe motiv că în timpul fazei de pregătire generală nu pot obține rezultate valoroase în concursuri, fiind limitați la o perioadă competițională prea scurtă. Totuși experiența arată că foarte mulți sportivi obțin rezultate foarte bune în perioadă pregătirii de bază, chiar dacă nu sunt rezultate de vârf ale sezonului respectiv.
De altfel, o strategie de pregătire constă în a concura în perioada pregătirii de bază, până în momentul în care nu se mai înregistrează progrese în competiții, adică se ajunge la o plafonare în timpul fazei generale; în acest moment începe pregătirea specifică. Desigur este doar una dintre strategiile posibile, alta fiind cea în care perioadele fazelor de pregătire sunt strict delimitate (vezi articolul Planificarea periodizata a antrenamentelor de alergare), dar punctul comun al acestor strategii este următorul:
Pregătirea alergătorilor de fond are o formă piramidală, bază fiind reprezentată de formarea rezistenței generale și a calităților motrice, iar vârful de dezvoltarea rezistenței specifice și de obținerea vârfului de formă. Cea mai mare parte a pregătirii trebuie dedicată bazei piramidei, această bază fiind cea care poate asigura și succesul pregătirii specifice. Pe măsură ce devenim alergători mai experimentați se recomandă să mărim pregătirea de bază și să o micșorăm pe cea specifică!
No comments:
Post a Comment