Regula #10 Timpul ne schimbă!
Alergătorii nu sunt roboţi acţionaţi de mecanisme! Sunt organisme vii, care se modifică odată cu trecerea timpului de la un ciclu de antrenament la altul!
Schimbarea noastră ca alergători, odată cu trecerea timpului, se referă pe de o parte la adaptarea fiziologică în urma antrenamentelor făcute; pe de altă parte, există un recul natural al organismului pe măsura trecerii anilor. Acestor două aspecte li se adaugă şi urmările diferitelor accidentări sportive, boli, evenimente dramatice din viaţă.
În ceea ce priveşte antrenamentele, în mod firesc, odată cu trecerea timpului căpătăm mai multă experienţă, ne cunoaştem mai bine punctele slabe şi punctele forte, acumulăm cunoştinţe teoretice astfel că ne putem alcătui planuri mai eficiente de pregătire, învăţăm să ne refacem şi să alternăm antrenamentele dificile cu cele uşoare etc. Toate acestea sunt aspecte pozitive care ne ajută să progresăm ca alergători, atât pe plan mental cât şi fizic.
Chiar și atunci când toate lucrurile merg bine, nu vom putea crește în permanență ca nivel al pregătirii; planurile de antrenamente au mai multe faze succesive care urmăresc atingerea unui vârf de formă într-o anumită perioadă; forma de vârf nu poate fi menținută decât câteva săptămâni cel mult, după aceasta urmând în mod firesc o perioadă de refacere și relaxare, cu antrenamente specifice.
Deci chiar și în cazurile cele mai fericite în care nu intervin accidentări și evenimente care să ne împiedice să ne antrenăm normal, evoluția noastră ca alergători nu este o linie ascendentă, ci prezintă oscilații în jurul acestei drepte imaginare a progresului nostru ca alergători. Partea negativă în ceea priveşte evoluţia alergătorilor în timp, se referă la faptul că intervin diferite evenimente care îi împiedică să se antreneze aşa cum şi-ar dori. În aceste cazuri, fie că este vorba de diferite accidentări, evenimente în viața de familie sau profesională etc, planul de antrenament trebuie ajustat astfel încât să vă permită să reveniți treptat la un regim normal de pregătire.
Cu alte cuvinte, în aceste perioade dificile trebuie să reduceți numărul de antrenamnte și dificultatea acestora, în cazul în care sunteți foarte solicitat pe alte planuri și nu puteți aloca timpul necesar antrenamentului și refacerii; nu uitați că trebuie să aveți întotdeauna în vedere și refacerea după antrenamente, nu doar antrenamentele propriu-zise.
În cazul în care, din motive de sănătate sunteți nevoit să întrerupeți antrenamentele, trebuie să planificați cu grijă revenirea, astfel încât treptat să vă puteți antrena din nou normal. După o perioadă de pauză, sau după o perioadă dificilă în care v-ați ieșit din formă, este clar că nu veți putea face antrenamente la nivelul de dinaintea acestei perioade.
Aceste perioade dificile trebuie să conducă în mod necesar și la regândirea obiectivelor competiționale, nu doar a planurilor de pregătire; uneori poate fi chiar mai bine să renunțăm să participăm la anumite competiții, chiar dacă ele reprezentau obiectivul nostru prinicpal pentru acel sezon; putem fie să ne concentrăm pe competițiile viitorului sezon, sau să ne alegem alte obiective pentru același sezon competițional.
Nu trebuie să uităm nici de efectele datorate trecerii anilor, și în fiecare categorie de vârstă să ne ajustăm în primul rând obiectivele de performanță, și în mod adecvat planurile de anternament. Odată ce am devenit atleți masters (veterani), cu fiecare categorie de vârstă crește pericolul accidentărilor și perioada de refacere după efort; în același timp intensitatea antrenamentelor inevitabil va scădea.
Acesta este un lucru firesc, iar dacă suntem conștienți de el ne vom putea ajusta antrenamentele și participarea la competiții astfel încât să avem rezultate foarte bune și o stare fizică și psihică excelente până la adânci bătrâneți!
Schimbarea noastră ca alergători, odată cu trecerea timpului, se referă pe de o parte la adaptarea fiziologică în urma antrenamentelor făcute; pe de altă parte, există un recul natural al organismului pe măsura trecerii anilor. Acestor două aspecte li se adaugă şi urmările diferitelor accidentări sportive, boli, evenimente dramatice din viaţă.
În ceea ce priveşte antrenamentele, în mod firesc, odată cu trecerea timpului căpătăm mai multă experienţă, ne cunoaştem mai bine punctele slabe şi punctele forte, acumulăm cunoştinţe teoretice astfel că ne putem alcătui planuri mai eficiente de pregătire, învăţăm să ne refacem şi să alternăm antrenamentele dificile cu cele uşoare etc. Toate acestea sunt aspecte pozitive care ne ajută să progresăm ca alergători, atât pe plan mental cât şi fizic.
Chiar și atunci când toate lucrurile merg bine, nu vom putea crește în permanență ca nivel al pregătirii; planurile de antrenamente au mai multe faze succesive care urmăresc atingerea unui vârf de formă într-o anumită perioadă; forma de vârf nu poate fi menținută decât câteva săptămâni cel mult, după aceasta urmând în mod firesc o perioadă de refacere și relaxare, cu antrenamente specifice.
Deci chiar și în cazurile cele mai fericite în care nu intervin accidentări și evenimente care să ne împiedice să ne antrenăm normal, evoluția noastră ca alergători nu este o linie ascendentă, ci prezintă oscilații în jurul acestei drepte imaginare a progresului nostru ca alergători. Partea negativă în ceea priveşte evoluţia alergătorilor în timp, se referă la faptul că intervin diferite evenimente care îi împiedică să se antreneze aşa cum şi-ar dori. În aceste cazuri, fie că este vorba de diferite accidentări, evenimente în viața de familie sau profesională etc, planul de antrenament trebuie ajustat astfel încât să vă permită să reveniți treptat la un regim normal de pregătire.
Cu alte cuvinte, în aceste perioade dificile trebuie să reduceți numărul de antrenamnte și dificultatea acestora, în cazul în care sunteți foarte solicitat pe alte planuri și nu puteți aloca timpul necesar antrenamentului și refacerii; nu uitați că trebuie să aveți întotdeauna în vedere și refacerea după antrenamente, nu doar antrenamentele propriu-zise.
În cazul în care, din motive de sănătate sunteți nevoit să întrerupeți antrenamentele, trebuie să planificați cu grijă revenirea, astfel încât treptat să vă puteți antrena din nou normal. După o perioadă de pauză, sau după o perioadă dificilă în care v-ați ieșit din formă, este clar că nu veți putea face antrenamente la nivelul de dinaintea acestei perioade.
Aceste perioade dificile trebuie să conducă în mod necesar și la regândirea obiectivelor competiționale, nu doar a planurilor de pregătire; uneori poate fi chiar mai bine să renunțăm să participăm la anumite competiții, chiar dacă ele reprezentau obiectivul nostru prinicpal pentru acel sezon; putem fie să ne concentrăm pe competițiile viitorului sezon, sau să ne alegem alte obiective pentru același sezon competițional.
Nu trebuie să uităm nici de efectele datorate trecerii anilor, și în fiecare categorie de vârstă să ne ajustăm în primul rând obiectivele de performanță, și în mod adecvat planurile de anternament. Odată ce am devenit atleți masters (veterani), cu fiecare categorie de vârstă crește pericolul accidentărilor și perioada de refacere după efort; în același timp intensitatea antrenamentelor inevitabil va scădea.
Acesta este un lucru firesc, iar dacă suntem conștienți de el ne vom putea ajusta antrenamentele și participarea la competiții astfel încât să avem rezultate foarte bune și o stare fizică și psihică excelente până la adânci bătrâneți!
În concluzie
Viața de alergător, ca și viața socială și personală, prezintă urcușuri și coborâșuri; în funcție de acestea trebuie să ne adaptăm atât planurile de pregătire cât și obiectivele competiționale. De asemenea, trebuie să ținem cont și de trecerea anilor în viața noastră de alergători!
Viața de alergător, ca și viața socială și personală, prezintă urcușuri și coborâșuri; în funcție de acestea trebuie să ne adaptăm atât planurile de pregătire cât și obiectivele competiționale. De asemenea, trebuie să ținem cont și de trecerea anilor în viața noastră de alergători!
No comments:
Post a Comment