Pe Arges în Jos - ediția a III-a

Pe Argeș în Jos – 18 dec 2016

Un concurs și o excursie foarte frumoase!

Primul meu concurs după o pauză competițională de 8 luni, pauză cauzată de o bursită rebelă la calcanee! Pe Argeș în Jos, la a III-a ediție, a crescut an de an, atât ca număr de participanți cât în ceea ce privește calitatea organizării. Un concurs binevenit în luna Decembrie, ce oferă alergătorilor un prilej de a-și testa nivelul de pregătire în această perioadă de acumulări, dar și ocazia de a se reîntâlni cu vechi prieteni și rivali, de a retrăi adrenalina competițională!

În acest an echipa noastră a fost formată din mine, Teolici – care nu a alergat fiind ieșită din formă din cauza unei răceli recente, Adi și Emanuel. Am plecat pe un ger destul de înțepător în jurul orei 8 din București; din fericire nu am avut deloc parte de ceață pe autostradă, soarele, chiar și cu dinți foarte ascuțiți, a înfrumusețat din plin concursul și excursia noastră!

Numărul mare de participanți ne-a făcut ceva greutăți în a găsi un loc de parcare, și de asemenea am avut de așteptat ceva la validarea înscrierii și primirea numărului de concurs, dar am reușit să ne facem în condiții normale încălzirea și să ne prezentăm la start în timp util.

Spre bucuria mea a reușit să ajungă la concurs Cătălin, prietenul și fostul meu coleg din echipa de maraton din 1989 (campioni naționali de tineret la Sibiu) împreună cu Giorgiana, soția lui, care alături de Teolici m-au încurajat în timpul cursei. Vremea, deși un pic geroasă, a fost bună pentru alergare ținând seama că vântul nici măcar nu a adiat.

Prin urmare, toate condițiile să fac o cursă bună, după 8 luni de pauză competițională, mare parte din această perioadă neputând să fac nici măcar alergare ușoară! Însă tratamentul cu acupunctură, precum și exercițiile de fitness și alte tratamente cu diverse medicamente și unguente au făcut să pot alerga fără probleme în această cursă.

Am plecat în cursă relativ prudent, deoarece din cauza gerului încă nu simțeam că pot „trage” la capacitate maximă; după aproximativ 2km aveam o medie de 4:27/km conform gps-ului. După prima coborâre de pe faleza, pe o panta înzăpezită dar pe care nu se aluneca foarte tare, am ajuns în cealaltă extremă a parcului cu aleile „la negru”; aici mi-am intrat ușor-ușor într-un ritm mai rapid pe care l-am putut susține până la sfârșit. Pe prima tura am alergat într-un grup de 3 alergători din proba de 7km, rămânând singur în cea de-a doua tură. Aleile lungi și relativ drepte mi-au permis să-mi iau ca reper un grup de 3 alergători aflați la aproximativ 150-200m în fața mea, între care și Adi, pe care-l recunoșteam după fesul alb, astfel că în a doua tură am încercat să limitez distanța dintre mine și acest grup.

Am reușit să mențin un ritm de 4:23-4:24/km până la final și am terminat în 1h03:47 o cursă de 14,5 km, ceea ce înseamnă o medie de aproximativ 4:24/km. Traseul a fost modificat față de anul trecut, astfel că nu pot lua ca reper timpul obținut atunci, dar cu siguranță am alergat ceva mai slab.

Cum am spus, această cursă este un indicator bun pentru nivelul de pregătire al alergătorilor. În cazul meu, fiind vorba de o alergare susținută de aproximativ o oră, timpul poate fi considerat de referință pentru pragul meu lactic – T; cu alte cuvinte în această perioadă alergările mele în zona T de efort ar trebui să le fac în jurul ritmului de 4:24/km. De asemenea, pot aproxima din tabelele VDOT obținute pe baza rezultatelor din competiții, o valoare de 47 a acestui indicator.

Eu apreciez că sunt pe un drum bun spre obiectivul meu din primăvară, acela de a alerga distanța maratonului în 3h30. Pregătirea mea a fost orientată spre acest obiectiv, începând din luna octombrie, de când am putut face din nou antrenamente mai serioase, accentul punându-l în special pe volumul alergării și nu pe intensitate.

Adi a terminat cursa cam cu 1 minut înaintea mea, dar nu prea a fost mulțumit de alergarea lui, iar Emanuel, în cursa de 21 km, a scos un timp de 1h35, nefiind foarte mulțumit de acest rezultat, ținând cont și de timpii de la antrenamentele recente. Însă orice cursă este și un prilej de examinare a pregătirii anterioare, de examinare a antrenamentelor și a nivelului obținut, pentru a putea face modificări atunci când este cazul.

Clasamentele și mai multe imagini din timpul cursei pot fi vizualizate pe situl competiției

Mulțumiri speciale lui Teolici care a îndurat cu stoicism gerul și ne-a făcut tuturor poze în cursă și ne-a încurajat la fiecare trecere prin dreptul ei!

Imediat după terminarea cursei am avut ocazia să dau și un interviu unei televiziuni locale, oferindu-mi-se prilejul de a prezenta acest blog și situl oficial, și sper că acest lucru va mări numărul vizitatorilor mei, cărora le mulțumesc încă o dată pentru interesul lor!

După concurs a urmat o primă aprovizionare cu produse de sezon naturale și nu numai din partea lui Cătălin, după care a plecat spre Cetatea Poenari. Pe drum, după Curtea de Argeș, nu am pierdut ocazia să ne aprovizionam cu sirop și alte băuturi specifice locului, așa cum facem de fiecare data când ajungem în zonă.

La cetatea Poenari, am avut noroc de o vreme splendidă, cu un soare blând care ne-a bucurat aparatele foto cu o lumină deosebit de frumoasă pentru poze artistice prin pădure și printre ruinele cetății. A urmat la hanul din zonă o binemeritată masă, după care am plecat spre casă.

O excursie foarte reușită, cu o vreme plăcută de decembrie, în care ne-am bucurat de aerul curat, de peisaje frumoase, de produsele noastre naturale – o excursie care ne-a reîncărcat bateriile atât pentru alergare cât și pentru viața noastră de zi cu zi!