Cantonament Lepșa
5-12 august 2015
Cantonamentele la munte oferă posibilitatea unei perioade de pregătire cu efecte extraordinare pentru pregătirea fizică și tonusul psihic, atât pentru sportivii de performanță dar și pentru cei amatori. În acest articol voi prezenta cantonamentul meu și al lui Teolici din localitate Lepșa, din perioada 5-12 august, cantonament care a fost în același timp și o minunată vacanță!
Într-o perioada de caniculă prelungită, în care antrenamentele în București deveneau din ce în ce mai greu de realizat iar timpii obținuți la antrenamente din ce în ce mai slabi, am decis împreună cu Teolici să plecăm într-o vacanță-cantonament în frumoasa stațiune Lepșa pentru a da un impuls puternic antrenamentelor noastre, obiectivul meu principal fiind pregătirea cursei de semi-maraton din toamnă.
Lepșa este un frumos sat de vacanță aflat pe drumul național dintre Focșani și Târgul Secuiesc la aproximativ 80 de km de Focșani. Lepșa oferă condiții excepționale pentru pregătirea alergătorilor de fond, mulți dintre alergătorii de performanță ai României făcând adesea cantonamente de pregătire aici. Printre principalele avantaje pe care Lepșa le oferă alergătorilor sunt aerul extraordinar de munte, localitatea fiind înconjurată din toate părțile de munți împăduriți și de râuri cu apă de o calitate excelentă, trasee diverse de alergare pe șosea pe un teren variat, dar nu foarte abrupt în care porțiunile de pantă alternează cu cele de plat și cu cele de coborâre, o circulație redusă a automobilelor.
La aceste condiții naturale se adaugă posibilitatea de a beneficia de o alimentație cât se poate de naturală, localnicii oferind la prețuri rezonabile lapte proaspăt de vacă, cașcaval, ouă de găină și alte produse din gospodăriile proprii, dar și fructe de pădure culese direct din natură, produse la care practic nu avem acces în restul anului. Noi în fiecare seară ne duceam la gospodăria lui „Nea Valeriu”, unde asistam la mulgerea vacilor și culcarea orătăniilor, mai admiram și celelalte animale din ogradă, după care plecam acasă cu lapte proaspăt, ouă și cașcaval afumat!
Posibilități de cazare sunt numeroase în Lepșa, de la categoria de lux, până la tradiționala campare (în cort) la poalele muntelui pe marginea râului! În ultimii ani, împreună cu Teolici am ales pensiunea Vila Grande ca loc de cazare, aici având toate condițiile pentru a ne putea antrena și reface foarte bine, vila fiind amplasată la ieșirea din Lepșa spre Greșu, într-un peisaj de poveste. Proprietarii pensiunii sunt oameni foarte amabili și primitori, care de fiecare dată când venim se străduiesc să ne ofere cele mai bune condiții, lucru pentru care le mulțumim și de pe acest blog!
Pe tot parcursul cantonamentului nostru vremea a fost foarte frumoasa, în timpul zilei soare și cald, dar dimineața și seara răcoare și plăcut, putându-ne odihni și reface foarte bine după antrenamente . Antrenamentele le-am efectuat dimineața de la ora 9 – la ora 8 deșteptarea, un ușor mic dejun constând din lapte de vacă proaspăt, o banană și puțin cașcaval – și au constat în alergări lungi pe șoseaua principală spre Greșu și dincolo de Greșu – ultima localitate din Vrancea la granița cu județul Covasna.
În general eu am alergat cam 20 de km, iar Teolici 10 km în fiecare zi, Teolici simțind nevoia și unei zile de pauză – ziua a 6-a, după cinci antrenamente consecutive! Eu am tras de mine și am putut să fac antrenamente în toate cele 7 zile ale cantonamentului, chiar dacă și eu am simțit o anumită acumulare de oboseală, dar condițiile de refacere foarte bune m-au impulsionat în fiecare zi să „trag” la antrenamente!
Atunci când mă refer la condițiile de refacere, am în vedere atât alimentația naturală foarte consistentă, dar și somnul profund și foarte odihnitor datorat aerului curat, temperaturilor plăcute și nu în ultimul rând liniștii atât de plăcute și firești din acele locuri! Zumzetul insectelor se transformă aici într-o melodie plăcută și continuă, precum cea a valurilor mării, care te destinde și te umple de energie!
Am avut parte și de o întâmplare haioasă într-o dimineață la antrenament: ajunsesem în zona dintre satele Lepșa și Greșu când mă trezesc în față cu o cireadă de vaci care mie mi se păreau imense! Tocmai îmi făceam planul cum să le ocolesc mai de departe, când aud strigăte puternice de la o „bunicuță” aflată mai la depărtare, care îmi spunea să nu las vacile s-o ia pe acolo spre râu, ci să le trimit pe următoarea poteca! Eu nici gând să intru în vorbă cu vacile, nu știam cum să trec mai repede de ele! Ajungând la localnica respectivă, aceasta mă întreabă de ce nu am îndreptat vacile pe unde îmi spusese dânsa, la care eu i-am recunoscut sincer: „Știți, mie mi-e cam frică de vaci, că sunt mari și nu sunt obișnuit cu ele!” S-a mirat foarte tare doamna, mi-a spus că nu se poate așa ceva că vacile nu atacă niciodată oamenii, după care m-a luat la descusut în privința alergărilor mele, pesemne mă văzuse în fiecare zi alergând și vroia să știe ce sport fac, de unde sunt etc! După ce i-am explicat în câteva cuvinte de ce alerg și ce sport fac, de unde sunt și altele, ne-am despărțit ca două vechi cunoștințe cu urări de bine și sănătate! De altfel mulți localnici de pe traseu ne salutau la antrenamente, atât pe mine cât și pe Teolici, în semn de apreciere pentru efortul nostru!
Dar să revin cu câteva explicații și detalii legate de antrenamentele efectuate: am decis, dat fiind că în planificarea programului de pregătire acest cantonament a fost în perioada de acumulare, să am ca principal obiectiv pentru această săptămână de pregătire la munte un volum cât mai mare de alergare pe un tempo moderat. Aceasta pentru că terenul variat de alergare, cu pante mult mai „serioase” decât cele de care pot dispune în București, îmi asigura oricum și o solicitare foarte intensă a forței picioarelor, atât în porțiunile de alergare în pantă cât și pe cele de alergare la vale. Desigur, terenul de alergare atât de variat asigură și o schimbare semnificativă a ritmului de alergare pe diferite porțiuni.
Toate aceste considerente m-au determinat să nu introduc alte genuri de antrenamente în program în afară de alergările de durată, acestea fiind suficiente pentru a aduce îmbunătățiri semnificative ale condiției fizice în mai multe privințe:
Lepșa este un frumos sat de vacanță aflat pe drumul național dintre Focșani și Târgul Secuiesc la aproximativ 80 de km de Focșani. Lepșa oferă condiții excepționale pentru pregătirea alergătorilor de fond, mulți dintre alergătorii de performanță ai României făcând adesea cantonamente de pregătire aici. Printre principalele avantaje pe care Lepșa le oferă alergătorilor sunt aerul extraordinar de munte, localitatea fiind înconjurată din toate părțile de munți împăduriți și de râuri cu apă de o calitate excelentă, trasee diverse de alergare pe șosea pe un teren variat, dar nu foarte abrupt în care porțiunile de pantă alternează cu cele de plat și cu cele de coborâre, o circulație redusă a automobilelor.
La aceste condiții naturale se adaugă posibilitatea de a beneficia de o alimentație cât se poate de naturală, localnicii oferind la prețuri rezonabile lapte proaspăt de vacă, cașcaval, ouă de găină și alte produse din gospodăriile proprii, dar și fructe de pădure culese direct din natură, produse la care practic nu avem acces în restul anului. Noi în fiecare seară ne duceam la gospodăria lui „Nea Valeriu”, unde asistam la mulgerea vacilor și culcarea orătăniilor, mai admiram și celelalte animale din ogradă, după care plecam acasă cu lapte proaspăt, ouă și cașcaval afumat!
Posibilități de cazare sunt numeroase în Lepșa, de la categoria de lux, până la tradiționala campare (în cort) la poalele muntelui pe marginea râului! În ultimii ani, împreună cu Teolici am ales pensiunea Vila Grande ca loc de cazare, aici având toate condițiile pentru a ne putea antrena și reface foarte bine, vila fiind amplasată la ieșirea din Lepșa spre Greșu, într-un peisaj de poveste. Proprietarii pensiunii sunt oameni foarte amabili și primitori, care de fiecare dată când venim se străduiesc să ne ofere cele mai bune condiții, lucru pentru care le mulțumim și de pe acest blog!
Pe tot parcursul cantonamentului nostru vremea a fost foarte frumoasa, în timpul zilei soare și cald, dar dimineața și seara răcoare și plăcut, putându-ne odihni și reface foarte bine după antrenamente . Antrenamentele le-am efectuat dimineața de la ora 9 – la ora 8 deșteptarea, un ușor mic dejun constând din lapte de vacă proaspăt, o banană și puțin cașcaval – și au constat în alergări lungi pe șoseaua principală spre Greșu și dincolo de Greșu – ultima localitate din Vrancea la granița cu județul Covasna.
În general eu am alergat cam 20 de km, iar Teolici 10 km în fiecare zi, Teolici simțind nevoia și unei zile de pauză – ziua a 6-a, după cinci antrenamente consecutive! Eu am tras de mine și am putut să fac antrenamente în toate cele 7 zile ale cantonamentului, chiar dacă și eu am simțit o anumită acumulare de oboseală, dar condițiile de refacere foarte bune m-au impulsionat în fiecare zi să „trag” la antrenamente!
Atunci când mă refer la condițiile de refacere, am în vedere atât alimentația naturală foarte consistentă, dar și somnul profund și foarte odihnitor datorat aerului curat, temperaturilor plăcute și nu în ultimul rând liniștii atât de plăcute și firești din acele locuri! Zumzetul insectelor se transformă aici într-o melodie plăcută și continuă, precum cea a valurilor mării, care te destinde și te umple de energie!
Am avut parte și de o întâmplare haioasă într-o dimineață la antrenament: ajunsesem în zona dintre satele Lepșa și Greșu când mă trezesc în față cu o cireadă de vaci care mie mi se păreau imense! Tocmai îmi făceam planul cum să le ocolesc mai de departe, când aud strigăte puternice de la o „bunicuță” aflată mai la depărtare, care îmi spunea să nu las vacile s-o ia pe acolo spre râu, ci să le trimit pe următoarea poteca! Eu nici gând să intru în vorbă cu vacile, nu știam cum să trec mai repede de ele! Ajungând la localnica respectivă, aceasta mă întreabă de ce nu am îndreptat vacile pe unde îmi spusese dânsa, la care eu i-am recunoscut sincer: „Știți, mie mi-e cam frică de vaci, că sunt mari și nu sunt obișnuit cu ele!” S-a mirat foarte tare doamna, mi-a spus că nu se poate așa ceva că vacile nu atacă niciodată oamenii, după care m-a luat la descusut în privința alergărilor mele, pesemne mă văzuse în fiecare zi alergând și vroia să știe ce sport fac, de unde sunt etc! După ce i-am explicat în câteva cuvinte de ce alerg și ce sport fac, de unde sunt și altele, ne-am despărțit ca două vechi cunoștințe cu urări de bine și sănătate! De altfel mulți localnici de pe traseu ne salutau la antrenamente, atât pe mine cât și pe Teolici, în semn de apreciere pentru efortul nostru!
Dar să revin cu câteva explicații și detalii legate de antrenamentele efectuate: am decis, dat fiind că în planificarea programului de pregătire acest cantonament a fost în perioada de acumulare, să am ca principal obiectiv pentru această săptămână de pregătire la munte un volum cât mai mare de alergare pe un tempo moderat. Aceasta pentru că terenul variat de alergare, cu pante mult mai „serioase” decât cele de care pot dispune în București, îmi asigura oricum și o solicitare foarte intensă a forței picioarelor, atât în porțiunile de alergare în pantă cât și pe cele de alergare la vale. Desigur, terenul de alergare atât de variat asigură și o schimbare semnificativă a ritmului de alergare pe diferite porțiuni.
Toate aceste considerente m-au determinat să nu introduc alte genuri de antrenamente în program în afară de alergările de durată, acestea fiind suficiente pentru a aduce îmbunătățiri semnificative ale condiției fizice în mai multe privințe:
rezistența generală, prin durata alergărilor: cam 20 de km pe zi, deci în total 140 km într-o săptămână de alergare
forța, datorită alergării pe teren variat
tehnica alergării, tot datorită terenului variat, fiind obligat în permanență să schimb lungimea pasului, poziția corpului, să fac eforturi pentru menținerea unei frecvențe ridicate a pașilor pe urcare și pentru mărirea pașilor pe zonele de coborâre, încercând aici să „frânez” cât mai puțin etc
forța, datorită alergării pe teren variat
tehnica alergării, tot datorită terenului variat, fiind obligat în permanență să schimb lungimea pasului, poziția corpului, să fac eforturi pentru menținerea unei frecvențe ridicate a pașilor pe urcare și pentru mărirea pașilor pe zonele de coborâre, încercând aici să „frânez” cât mai puțin etc
Desigur, alergătorii cu experienţă îşi vor face un program personalizat în cantonamente, în funcție de nivelul lor, de obiectivele urmărite și de faza de pregătire în care se află: cantonamente pot avea loc în orice perioadă a anului, atât în lunile calde, cât și în cele reci ale iernii, pot fi efectuate de atleți specializați în orice probe nu doar în cele de fond, pot avea durate de câteva zile sau de câteva luni și așa mai departe.
Câteva sfaturi pentru începători
În continuare voi prezenta câteva sfaturi pe care le consider utile alergătorilor amatori care nu au mai efectuat „vacanțe de antrenament” – cantonamente.
Începeți gradual antrenamentele pentru a nu intra în epuizare și pentru a evita accidentările! Fără a vă îndemna să faceți alergări ușoare și scurte, vă recomand totuși să faceți cel puțin în primele două zile antrenamente care să nu vă solicite la maximum. Dacă de exemplu alergările cele mai lungi pe care le făceați acasă nu depășeau 10 k, nu încercați în cantonament din primele zile să faceți 15k! Puteți începe cu alergări de 7-8k după care gradual să măriți distanțele.
Atenție mare și la tehnica de alergare: în cantonamente veți alerga pe trasee cu totul diferite de cele cu care sunteți obișnuiți, atât ca suprafață, cât și ca profil: pante mai lungi, mai dese, mai abrupte, este posibil să vă găsiți drumuri forestiere sau lăturalnice din pământ care prezintă multe denivelări și așa mai departe. Trebuie să vă adaptați tehnica de alergare condițiilor concrete de antrenament!
Alegeți-vă cu atenție echipamentul de alergare: pantofii de alergare să asigure o atenuare suficientă a șocurilor (nu vă luați cei mai rapizi pantofi, ci cei mai comozi!), șortul și maieul să vă fie comode astfel încât să nu vă încurce nimic la antrenament. Acum, într-adevăr, vă este util un ceas cu GPS pentru a putea măsura exact nu doar distanțele alergate, dar și diferențele de nivel totale ale alergărilor.
Este bine să aveți cu Dvs la antrenamente și un aparat cu ultrasunete împotriva câinilor agresivi, în cazul în care ar mai sări prin locuri izolate sau daca vă întâlniți cu o cireadă de oi pe șosea etc. La Lepșa, chiar dacă nu sunt câini agresivi pe traseul de alergare, atât eu, cât și Teolici am avut la noi astfel de aparate pentru orice eventualitate! De asemenea, dacă traseul de alergare vă conduce la distanțe mari de locul de cazare este bine să anunțați la recepție pe unde veți alerga.
În cantonamente o importanță mare o are refacerea după efort: trebuie să aveți grijă la alimentație, să vă hidratați bine și să vă asigurați numărul de ore de somn necesar. Eu și cu Teolici la scurt timp după antrenament mergeam cu pătura la marginea râului pe Cheile Tișiței, unde pe lângă odihna din mijlocul naturii profitam și făceam hidromasaj în râul cu apă cristalină!
Și nu în ultimul rând, bucurați-vă de locurile noi în care vă aflați, vizitați obiectivele turistice, relaxați-vă simțiți că vă aflați în vacanță, uitați de probleme și de griji! Tonusul psihic cu care vă întoarceți din cantonament vă va ajuta enorm și în viața de zi cu zi, dar și pentru îmbunătățirea performanțelor din alergare!
Atenție mare și la tehnica de alergare: în cantonamente veți alerga pe trasee cu totul diferite de cele cu care sunteți obișnuiți, atât ca suprafață, cât și ca profil: pante mai lungi, mai dese, mai abrupte, este posibil să vă găsiți drumuri forestiere sau lăturalnice din pământ care prezintă multe denivelări și așa mai departe. Trebuie să vă adaptați tehnica de alergare condițiilor concrete de antrenament!
Alegeți-vă cu atenție echipamentul de alergare: pantofii de alergare să asigure o atenuare suficientă a șocurilor (nu vă luați cei mai rapizi pantofi, ci cei mai comozi!), șortul și maieul să vă fie comode astfel încât să nu vă încurce nimic la antrenament. Acum, într-adevăr, vă este util un ceas cu GPS pentru a putea măsura exact nu doar distanțele alergate, dar și diferențele de nivel totale ale alergărilor.
Este bine să aveți cu Dvs la antrenamente și un aparat cu ultrasunete împotriva câinilor agresivi, în cazul în care ar mai sări prin locuri izolate sau daca vă întâlniți cu o cireadă de oi pe șosea etc. La Lepșa, chiar dacă nu sunt câini agresivi pe traseul de alergare, atât eu, cât și Teolici am avut la noi astfel de aparate pentru orice eventualitate! De asemenea, dacă traseul de alergare vă conduce la distanțe mari de locul de cazare este bine să anunțați la recepție pe unde veți alerga.
În cantonamente o importanță mare o are refacerea după efort: trebuie să aveți grijă la alimentație, să vă hidratați bine și să vă asigurați numărul de ore de somn necesar. Eu și cu Teolici la scurt timp după antrenament mergeam cu pătura la marginea râului pe Cheile Tișiței, unde pe lângă odihna din mijlocul naturii profitam și făceam hidromasaj în râul cu apă cristalină!
Și nu în ultimul rând, bucurați-vă de locurile noi în care vă aflați, vizitați obiectivele turistice, relaxați-vă simțiți că vă aflați în vacanță, uitați de probleme și de griji! Tonusul psihic cu care vă întoarceți din cantonament vă va ajuta enorm și în viața de zi cu zi, dar și pentru îmbunătățirea performanțelor din alergare!
A fost o vacanță-cantonament superbă pentru noi, în care ne-am antrenat foarte bine, ne-am odihnit și relaxat în mijlocul naturii cu peisaje de poveste, sejur pe care an de an facem tot posibilul să-l repetăm!
No comments:
Post a Comment