O cursă cu multe învățăminte…
Semi-maratonul Bucureștiului – 4 octombrie 2015 - 1h36:30
Anumite evenimente din viața personală mi-au afectat starea fizică și psihică competițională, și chiar m-am gândit serios dacă mai are rost să particip la acest concurs! În final am decis să fac o cursă „rulată” la această ediție a Maratonului Internațional al Bucureștiului. Astfel, pentru prima oară în cariera mea de alergător am putut observa din interior o cursă de alergare și am tras multe învățăminte din această experiență inedită pentru mine!
O duminică superbă în București cu o temperatură perfectă pentru alergare! Ca în fiecare an, mulți participanți din toată țara, emoții și speranțe pentru un rezultat pe măsura antrenamentelor! În acest an traseul a fost modificat de către organizatori, fiind mult mai dificil și mai variat, incluzând inclusiv două pante destul de lungi și abrupte în jurul Casei Poporului, ceea ce pentru majoritatea alergătorilor a fost o adevărată provocare, după ce în ultimii ani se obișnuiseră cu vechiul traseu mult mai rapid, aveau anumite repere pe parcurs etc!
Asistat de Teolici am făcut încălzirea împreună cu Adi, tradiționalele poze de dinainte de concurs, și ne-am prezentat la start cam cu 20 de minute înainte de ora oficială a startului. Organizarea foarte bună la plecare, alergătorii fiind repartizați pe sectoare, în funcție de valoarea rezultatelor anterioare. De remarcat si faptul că deja și la noi s-a format o „civilizație” a alergătorilor, îmbulzelile fără rost și nervozitatea lăsând locul bunului simț și gesturilor de fairplay!
O duminică superbă în București cu o temperatură perfectă pentru alergare! Ca în fiecare an, mulți participanți din toată țara, emoții și speranțe pentru un rezultat pe măsura antrenamentelor! În acest an traseul a fost modificat de către organizatori, fiind mult mai dificil și mai variat, incluzând inclusiv două pante destul de lungi și abrupte în jurul Casei Poporului, ceea ce pentru majoritatea alergătorilor a fost o adevărată provocare, după ce în ultimii ani se obișnuiseră cu vechiul traseu mult mai rapid, aveau anumite repere pe parcurs etc!
Asistat de Teolici am făcut încălzirea împreună cu Adi, tradiționalele poze de dinainte de concurs, și ne-am prezentat la start cam cu 20 de minute înainte de ora oficială a startului. Organizarea foarte bună la plecare, alergătorii fiind repartizați pe sectoare, în funcție de valoarea rezultatelor anterioare. De remarcat si faptul că deja și la noi s-a format o „civilizație” a alergătorilor, îmbulzelile fără rost și nervozitatea lăsând locul bunului simț și gesturilor de fairplay!
Am plecat pe un ritm „rulat” așa cum mi-am propus, totuși destul de tare – fiind la începutul cursei – astfel că primii 6-7 kilometri i-am parcurs împreună cu Adrian pe un ritm de aproximativ 4:15/km.
La un moment dat, în zona Unirii, un alergător a venit la mine, mi-a strâns mâna și mi-a mulțumit pentru articolele scrise pe blog și pe situl www.runrares.ro, spunându-mi că l-au ajutat foarte mult ca alergător! A fost unul dintre cele mai frumoase și mai emoționante momente din cariera mea de alergător, un gest care a dat un sens mult mai profund pasiunii mele pentru alergare! Îi mulțumesc și îi sunt recunoscător acestui alergător pentru gestul lui și îi doresc ca anii să nu-i diminueze în nici un fel dragostea pentru acest minunat sport!
După această scurtă discuție am început să văd altfel cursa: mi-am dat seama că nu am nici un obiectiv de rezultat și că pot să mă bucur de o alergare alături de atâția alți alergători mai buni sau mai puțin buni ca mine, am început să le răspund spectatorilor care ne încurajau sau celor de la punctele de alimentare, să-i încurajez pe alți alergători care mi se părea că sunt în dificultate, pe scurt am lăsat încrâncenarea, uneori poate exagerată, pentru obținerea unui rezultat cât mai bun și am fost fericit să fiu împreună cu atâția alți oameni pentru care alergarea înseamnă atât de mult!
Și mi-am dat seama că oricât de mult ar însemna alergarea pentru noi în viață, ea nu trebuie să fie singurul lucru, sau cel mai important lucru, care să ne dea sens vieții… Alergarea trebuie să fie și este un lucru important în viața noastră, dar ea este importantă numai alături de altele la fel de importante, alături de care formează un întreg… Doar alergarea nu ne va putea face să ne simțim împliniți, dar dacă reușim s-o integrăm în viața noastră interioară și socială, în relațiile cu persoanele apropiate nouă, cu modul nostru de viață, va fi cu siguranță unul dintre elementele care ne va ajuta să ne cunoaștem și să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe cei din jurul nostru, să ne stabilim reperele cu adevărat semnificative din viața noastră și astfel să trăim mai senini și sănătoși sufletește și fizic!
Cam acestea erau gândurile care îmi veneau în timp ce-i observam pe ceilalți alergători: unii își consultau cu regularitate ceasurile cu GPS astfel încât să alerge cât mai aproape de timpul planificat, alții erau cat se poate de atenți la hidratare, alții alergau cam dezordonat, cu accelerări bruște urmate de perioade de revenire… În toți parcă vedeam și lucrurile pozitive și erorile mele din cursele parcurse de-a lungul anilor… Și mi-am dat din nou seama: oare cât de important ar fi fost ca azi să-mi fac un nou record personal pe distanța semi-maratonului, adică să alerg cu aproximativ 8 minute mai bine!? Probabil aș fi fost foarte bucuros, dar mai puțin bogat sufletește decât după această cursă… Acum îmi dau seama că cel mai important a fost că m-am putut antrena bine, că am făcut două cantonamente în această vară alături de Teolici, la Lepșa și la Sarande, că am fost sănătos și durerea de la călcâi practic mi-a trecut de tot și multele altele care fac ca alergarea să aibă un sens dincolo de rezultatul tehnic…
Parcă pentru a da și mai multă semnificație acestor gânduri, pe ultimii kilometri în vârful dealului din jurul Casei Poporului, i-am auzit vocea Domnului Profesor Rugină, cel care m-a inițiat în alergarea de fond, atât în tinerețe cât și la începutul carierei de atlet master: „Rareș! Rareș!!! Aleargă mai rulat!” – ca în vremurile când participam la competițiile de performanță acum mai bine de două decenii! L-am salutat și eu fericit că-l revăd plin de tonus și sănătos la cei peste 83 de ani împliniți pe 2 octombrie! La mulți ani „Dom Profesor” și să rămâneți mult timp de acum încolo alături de veterani în atletism!
Am terminat cursa în 1h36:30, și ca un fel de ironie, în ultimii ani am tot scris pe blog ca aș putea scoate timpi mai buni dacă nu aș avea durerea de la călcâiul drept; și iată că exact în anul în care m-am antrenat fără accidentări am scos un rezultat tehnic mai slab decât în ceilalți ani… Dar a fost poate cea mai frumoasă cursă a mea, plină de învățăminte care m-au făcut să înțeleg sensul alergării pentru mine! După primirea medaliei de participare, în sectorul de refacere-alimentare, un alt alergător a venit să îmi mulțumească pentru articolele scrise…
La un moment dat, în zona Unirii, un alergător a venit la mine, mi-a strâns mâna și mi-a mulțumit pentru articolele scrise pe blog și pe situl www.runrares.ro, spunându-mi că l-au ajutat foarte mult ca alergător! A fost unul dintre cele mai frumoase și mai emoționante momente din cariera mea de alergător, un gest care a dat un sens mult mai profund pasiunii mele pentru alergare! Îi mulțumesc și îi sunt recunoscător acestui alergător pentru gestul lui și îi doresc ca anii să nu-i diminueze în nici un fel dragostea pentru acest minunat sport!
După această scurtă discuție am început să văd altfel cursa: mi-am dat seama că nu am nici un obiectiv de rezultat și că pot să mă bucur de o alergare alături de atâția alți alergători mai buni sau mai puțin buni ca mine, am început să le răspund spectatorilor care ne încurajau sau celor de la punctele de alimentare, să-i încurajez pe alți alergători care mi se părea că sunt în dificultate, pe scurt am lăsat încrâncenarea, uneori poate exagerată, pentru obținerea unui rezultat cât mai bun și am fost fericit să fiu împreună cu atâția alți oameni pentru care alergarea înseamnă atât de mult!
Și mi-am dat seama că oricât de mult ar însemna alergarea pentru noi în viață, ea nu trebuie să fie singurul lucru, sau cel mai important lucru, care să ne dea sens vieții… Alergarea trebuie să fie și este un lucru important în viața noastră, dar ea este importantă numai alături de altele la fel de importante, alături de care formează un întreg… Doar alergarea nu ne va putea face să ne simțim împliniți, dar dacă reușim s-o integrăm în viața noastră interioară și socială, în relațiile cu persoanele apropiate nouă, cu modul nostru de viață, va fi cu siguranță unul dintre elementele care ne va ajuta să ne cunoaștem și să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe cei din jurul nostru, să ne stabilim reperele cu adevărat semnificative din viața noastră și astfel să trăim mai senini și sănătoși sufletește și fizic!
Cam acestea erau gândurile care îmi veneau în timp ce-i observam pe ceilalți alergători: unii își consultau cu regularitate ceasurile cu GPS astfel încât să alerge cât mai aproape de timpul planificat, alții erau cat se poate de atenți la hidratare, alții alergau cam dezordonat, cu accelerări bruște urmate de perioade de revenire… În toți parcă vedeam și lucrurile pozitive și erorile mele din cursele parcurse de-a lungul anilor… Și mi-am dat din nou seama: oare cât de important ar fi fost ca azi să-mi fac un nou record personal pe distanța semi-maratonului, adică să alerg cu aproximativ 8 minute mai bine!? Probabil aș fi fost foarte bucuros, dar mai puțin bogat sufletește decât după această cursă… Acum îmi dau seama că cel mai important a fost că m-am putut antrena bine, că am făcut două cantonamente în această vară alături de Teolici, la Lepșa și la Sarande, că am fost sănătos și durerea de la călcâi practic mi-a trecut de tot și multele altele care fac ca alergarea să aibă un sens dincolo de rezultatul tehnic…
Parcă pentru a da și mai multă semnificație acestor gânduri, pe ultimii kilometri în vârful dealului din jurul Casei Poporului, i-am auzit vocea Domnului Profesor Rugină, cel care m-a inițiat în alergarea de fond, atât în tinerețe cât și la începutul carierei de atlet master: „Rareș! Rareș!!! Aleargă mai rulat!” – ca în vremurile când participam la competițiile de performanță acum mai bine de două decenii! L-am salutat și eu fericit că-l revăd plin de tonus și sănătos la cei peste 83 de ani împliniți pe 2 octombrie! La mulți ani „Dom Profesor” și să rămâneți mult timp de acum încolo alături de veterani în atletism!
Am terminat cursa în 1h36:30, și ca un fel de ironie, în ultimii ani am tot scris pe blog ca aș putea scoate timpi mai buni dacă nu aș avea durerea de la călcâiul drept; și iată că exact în anul în care m-am antrenat fără accidentări am scos un rezultat tehnic mai slab decât în ceilalți ani… Dar a fost poate cea mai frumoasă cursă a mea, plină de învățăminte care m-au făcut să înțeleg sensul alergării pentru mine! După primirea medaliei de participare, în sectorul de refacere-alimentare, un alt alergător a venit să îmi mulțumească pentru articolele scrise…
No comments:
Post a Comment