Perioada de performante

Profil de alergător  

Perioada de performante
Începutul >>Performanţa >>  Rezultate >> Veterani

Concurs de ştafetă 4 x 400m pe fostul 23 August
La întoarcerea din armată l-am căutat pe Techiru în speranţa că mă va ajuta să mă înscriu la vreun club pentru a putea participa la concursuri, eu antrenându-mă în continuare singur zilnic, dar fără a avea cunoştinţe prea vaste despre ştiinţa alergării deoarece în acele vremuri de dictatură ceauşistă mijloacele de documentare în orice domeniu erau aproape inexistente. Am avut însă noroc ca pe terenul şcolii 164 antrena o grupă de copii Doamna Profesoară Olga care-l cunoştea pe Domnul Rugină, ea recomandându-mă dânsului. I-am telefonat şi m-a chemat să mă prezint la antrenament în Parcul IOR. Am găsit aici o trupă numeroasă de alergători, atât băieţi cât şi fete şi am avut „noroc” că era o zi de repetări scurte pe marginea lacului – 12 x 400m, aşa încât am putut face faţă cu brio antrenamentului. Domnul Rugină m-a îndrăgit imediat aşa că mi-a spus să-i aduc o fotografie pentru a mă legitima la clubul IEFS, al facultăţii de Educaţie fizică şi sport – actuala ANEFS.
Cros la Craiova
După nici o lună participam la faza judeţeană a Campionatelor Naţionale de Cros de la Focşani - tineret de unde m-am calificat pentru faza finală de la Sfântul Gheorghe. Aici am alergat pentru prima oară la un Campionat Naţional şi am obţinut un loc pe la jumătatea plutonului (locul 52 dacă îmi amintesc bine din vreo 110 alergători) pe un traseu extrem de dificil. A fost o competiţie extraordinară la seniori unde echipa noastră de seniori cu Iorgu Lemnaru, Ariciu, Voiculescu Marius a ratat la diferenţă de un singur loc medalia de aur clasându-se pe un meritoriu loc 2.
Erau vremuri grele pline de lipsuri, dar sportul avea totuşi un statut aparte. În acei ani am beneficiat de cantonamente la munte şi la mare, de o indemnizaţie de efort din partea clubului, de finanţarea deplasărilor pentru concursuri în condiţii foarte bune. Pe de altă parte o problemă foarte mare o reprezenta echipamentul de antrenament, în special adidaşii. (Problema adidaşilor nu a fost rezolvată decât după anul 2000 când au început să apară şi la noi în magazine pantofi de alergare). Am participat la Naţionale de Cros la Craiova, Sfântul Gheorghe, la Naţionale de Maraton şi de alergare pe şosea cu rezultate destul de bune care îmi dădeau speranţa că voi putea alerga la un nivel ridicat de performanţă pe plan naţional. În acele vremuri în care sportul era puternic finanţat de stat era o adevărată performanţă să poţi intra în primii zece.
În această perioadă am făcut prima facultate – Electrotehnică în cadrul Politehnicii – în paralel cu antrenamentele. Aveam ore de obicei de la ora 8 dimineaţă până la ora 14 iar de la ora 16 plecam spre IOR cu metroul unde aveam antrenament du Domnul Rugină. Iarna de cele mai multe ori făceam antrenamente în Grădina Botanică. Eram o grupă mare cu mulţi sportivi aflaţi în loturile naţionale, atât dintre băieţi cât şi dintre fete: Iorgu Lemnaru cu rezultate în jur de 3:40 pe 1500m, Colonelu care se lupta mereu pentru titlu la 3.000 obstacole Voiculescu Marius care alerga 5000 si 10.000 dar a alergat foarte bine şi maraton, Angeluş Văduva cu rezultate excelente pe maraton şi 10.000, Fabian, Maftei Cătălin, Cucu Richi Valentin, Iordache, Emil Hechko (care aleargă cu rezultate foarte bune in continuare la veterani) iar la fete cele mai bune erau Cristina Mezaros, Adriana, Mihaela. Eu m-am înţeles bine cu toţi colegii de antrenament şi am fost foarte apropiat de Iorgu, Richi, Cătălin şi Marius (Mache).
Echipa campiona la proba de maraton - Sibiu 1989
Am avut multe de învăţat despre alergarea de fond şi semifond de la toţi colegii de antrenament, am fost împreună cu ei în cantonamente, ne-am antrenat pe orice vreme, de la călduri toride până la geruri foarte aspre, iar Domnul Profesor Rugină a fost un adevărat mentor pentru mine, dându-mi cărţi, explicându-mi o mulţime de lucruri atât legate de metodele de antrenament cât şi de pedagogia de antrenor adevărat. Întotdeauna m-a uimit acurateţea dânsului în anticiparea rezultatelor sportivilor. Ca un fapt distractiv, îmi amintesc ca mereu mă îmbufnam pe dânsul când îmi spunea aşa într-o doară, de exemplu că poate scot si eu 2h44 pe maraton; eu plin de avânt credeam că voi progresa mult mai mult, dar am scos aproximativ exact timpul previzionat de dânsul! Ceea ce mă enerva şi mai tare şi-mi promiteam că o sa-i arat eu antrenorului la următorul concurs! Şi cam la fel stăteau lucrurile şi în cazul celorlalţi colegi ai mei!
În plus îi port o deosebită stimă Domnului Rugină pentru faptul că, deşi eram poate printre cei mai slabi din grupă, m-a încurajat mereu şi mi-a spus ca am şanse să ajung alergător adevărat, tratându-mă la antrenament exact la fel ca pe ceilalţi sportivi care totuşi erau mult mai valoroşi. Ţin minte că la o „şedinţă” de dinaintea unui antrenament în IOR chiar ne-a spus că pentru dânsul toţi sportivii sunt egali pentru că toţi suferă la antrenament iar dânsul le respectă în egală măsură efortul, chiar dacă au valoare competitivă diferită. Iar în prezent Domnul Rugină este şeful Asociaţiei Atleţilor Veterani fiind la fel de iubit şi de respectat în lumea atletismului.
Echipa campionă la proba de maraton - Bucureşti 1992 (traseul din Băneasa)
Uşor – uşor, după Revoluţia din 1989, din cauza harababurii generale din societate şi grupa noastră de atleţi a început să se destrame, unii sportivi au plecat afară să câştige bani, domnul Rugină şi-a luat titlul de Antrenor emerit şi a fost pensionat, în general noua societate a adus multe atracţii astfel încât mulţi nu s-au mai dedicat în totalitate sportului de performanţă: este de înţeles având în vedere faptul că trăisem primii 20 de ani practic într-o societate închisă, în care sportul era o adevărată evadare psihică şi socială şi dintr-o dată ne-am trezit într-o lume „liberă” cu o multitudine de oportunităţi şi atracţii. În 1993 am alergat ultimul maraton în cadrul clubului după care am dat licenţa la Electrotehnică, am fost angajat de către tata la un Institut de Cercetare şi m-am apucat să învăţ pentru a intra la Facultatea de Sociologie la Universitatea Bucureşti – lucru pe care de altfel l-am reuşit în toamna şi mi-am dat demisia pentru a putea urma cursurile. A fost de altfel singurul serviciu pe care l-am avut in viaţă pe cartea de muncă – 2 luni dintre care una concediu fără plată.
În continuare voi prezenta principalele rezultate ca alergător din această perioadă:

Începutul >> Performanţa >>  Rezultate >> Veterani

No comments:

Post a Comment