Maratonul Cluj-Napoca


Maratonul Internațional Cluj-Napoca - 9 aprilie 2017
Primul maraton ca atlet masters: 3h35:30
După 20 de ani am alergat din nou la maraton! Acum, după concurs, realizez că și numai acest arc peste timp în sine, are o semnificație personală deosebită, atât pe plan sportiv cât și uman. Maratonul are într-adevăr această calitate aparte, de a crea repere și a da sens vieții de alergător, o forță de atracție care impune respect și dedicație, sentimentul unei realizări importante. Pe scurt, maratonul este magic!

Acum 20 de ani, în 1997, am alergat la Maratonul Bucureștiului în varianta „originală”, obținând un timp de 3h07. Acum am alergat 3h35 și am terminat cursa cu destule resurse, ceea ce îmi dă curaj să încerc în viitor să mai îmbunătățesc acest rezultat!

Pregătirea acestui maraton a început pentru mine în luna septembrie, atunci când am primit un email din partea organizatorilor, prin care se anunța începerea înscrierilor online pentru acest concurs, în prima zi de înscrieri participanții urmând să beneficieze de reduceri importante. În acea zi mi-am stabilit pe loc obiectivul de a termina într-un timp rezonabil această cursă și m-am înscris pe situl competiției.

În acea perioadă aveam mari probleme cu bursita de la călcâie și puteam face alergări de maximum 10-12 km la un ritm foarte ușor. De aceea nici nu am putut participa la semi-maratonul din toamna pe care-l avusesem ca obiectiv. Dar acest nou obiectiv a avut darul de a-mi da o nouă motivație și o nouă energie. Treptat am început să măresc volumul alergărilor, durerile au început să mai cedeze cu ajutorul exercițiilor de flexibilitate a călcâielor – recomand aici exerciții de călcare a unei mingii de tenis – și a masajelor cu cremă diclofenac.

Am reușit să fac și dealuri și intervale de 1.000m cam pe la 4 min/km. Cele mai lungi alergări din perioada de iarnă au fost de 33 km, patru alergări pe această distanță, și o singură alergare de 37 km. Aceste alergări lungi le-am făcut la un tempo mediu de 5:35/k. Cam atât despre pregătirea maratonului.

Maratonul de la Cluj a fost totodată și un prilej de a vizita orașul, împreună cu Teolici care nu cunoștea orașul; ne-am cazat în apropiere de Parcul Central pe străduțele din preajma stadionului la Pensiunea Boema, unde am avut condiții foarte bune de cazare în cele patru zile petrecute acolo.

Am sosit vineri spre seară; sâmbătă am vizitat centrul istoric al orașului și grădina botanică, iar seara am servit o porție de paste delicioase, așa cum fac de obicei maratoniștii, pentru a maximiza rezervele de carbohidrați!

Vremea a fost foarte rea sâmbătă, vânt puternic și reprize de ploaie torențială, mi-a fost teamă că și duminică va fi o vreme foarte proastă pentru alergare... Dar spre seară vremea s-a îmbunătățit iar duminica dimineață era o vreme răcoroasă, fără pic de nor pe cer cu un vânt foarte slab, prin urmare condiții foarte bune de alergare!

Organizarea startului, ca și a întregii curse, a fost excelentă, am făcut încălzirea în afara stadionului, iar cu 10 minute înainte de start am intrat pe pista stadionului, unde am mai făcut 2-3 lansate ușoare și gimnastică pentru a menține tonusul muscular până la start.

Traseul a constat în două ture a 21,1 km, prima parte a turei parcurgând centrul istoric al orașului, fiind oarecum mai tehnică: multe curbe, pante ușoare, străduțe mici de pe care se ieșea în bulevardele principale. Acest traseu variat m-a ajutat, deoarece mi-a ținut atenția încordată, nu numai la traseu, dar și la ritmul și la forma alergării, astfel încât să nu intru în acea zonă de confort și să mențin un ritm susținut.

Partea a doua a turei s-a desfășurat în principal de-a lungul râului, fiind mult mai „lineară” decât prima parte, și mai expusă vântului ușor, care pe mine însă m-a influențat oarecum la a doua trecere, dată fiind și starea de oboseală mai accentuată. Pe ambele părți ale turei au fost puncte de alimentare suficiente precum și mulți voluntari care i-au susținut pe alergători atât tehnic pentru alimentare, cât și moral prin încurajări susținute. Felicitări și mulțumiri tuturor!

În primii 3 km nici nu m-am uitat la ceas, încercând să-mi intru firesc într-un ritm adecvat de alergare, pe care sa-l simt alert dar relaxat și sub pragul lactic. Astfel după prima jumătate de tură – 10,5 km – aveam o medie de aproximativ 4:35/km. Aici, la punctul de control din Parcul Central mă aștepta și Teolici, conform planului nostru stabilit în amănunt, pentru a mă ajuta cu hidratarea, fotografii și a mă încuraja!

Am continuat pe partea a doua a turei, pe malul râului, o porțiune care mie mi s-a părut mai dificilă din punct de vedere psihic, dar și fizic, pentru că aici s-a simțit mai mult vântul. Abia așteptam să ajung la stadion să încep din nou să alerg prin oraș! La 21,1 km am avut un timp de 1h41 (medie 4:47/km), încadrându-mă foarte bine în graficul pe care mi-l propusesem.

Am continuat, începând a doua tură; la km 24 am simțit că-mi scade puțin moralul, că intru în panică gândindu-mă cât de mult mai am de alergat; așa că am urmat teoria pentru astfel de situații, luând un gel cu multe glucide pentru a hrăni creierul și a-mi menține atenția trează. La km 25 am avut un timp de fix două ore (medie tot 4:47/km).

Am ajuns din nou în Parcul Central, Teolici mă aștepta cu sucul de mere pregătit, m-a încurajat spunându-mi că nu mai am mult de alergat, ceea ce mi-a dat un impuls, spunându-mi ca are dreptate, deși mie nu mi se părea chiar așa! :)

Aici, la Km 31,5 gps-ul mi-a arătat o medie de 4:51/km fiind în continuare pe graficul de cursă. Însă de pe la km 34, cum am spus pe partea mai dificilă a cursei, am început să scad ritmul destul de mult, în principal din cauza „blocării” călcâielor din cauza bursitei rebele care nu este vindecată complet. Astfel, treptat am ajuns să alerg pe un ritm de croazieră, astfel încât să nu resimt o durere prea mare în zona calcaneului, terminând cursa în 3h35, cu destule rezerve fizice.

Dacă la sfârșitul cursei am fost oarecum dezamăgit că am pierdut atât de multe minute pe ultima parte (probabil am alergat ultimii km cu peste 6/km), Teolici mi-a ridicat moralul spunându-mi, pe bună dreptate, că trebuie să mai acumulez volum pentru a reuși să-mi mențin alergarea pe tot parcursul cursei. Iar dacă țin cont că acum câteva luni aveam destule probleme și la mers, pot considera terminarea cursei și timpul obținut ca pe o realizare importantă!

Prima trecere peste podul de lângă stadion - km 19 și a doua trecere la km 40!

Am mai rămas pe stadion după terminarea cursei pentru a urmări și festivitatea de premiere și a-i privi pe ceilalți alergători participanți la maraton și la alte probe din cadrul evenimentului, am mai făcut poze, și am analizat cu Teolici la cald cursa!

Trebuie să-i mulțumesc în mod deosebit lui Teolici pentru că de data aceasta a avut o misiune mult mai complexă decât la alte concursuri la care m-a asistat: acum a trebuit să mă asiste la încălzire, să aibă grijă să mă aștepte la anumite intervale de timp în locuri diferite, destul de depărtate, să mă ajute cu hidratarea, să mă încurajeze, să-mi mai facă și poze, să mă aștepte la final pe stadion pentru a mă schimba de echipament! Toate acestea pe durata a mai bine de 4 ore în total!
După amiaza și luni am mai simțit ceva dureri la călcâie, care însă până marți aproape au dispărut. Nu am avut o stare de oboseală accentuată, ceea ce mi-a dovedit că aș fi avut resurse fizice să alerg mai bine această cursă. Dar cel mai important mi se pare faptul că am depășit un anumit blocaj psihic față de această distanță, fiind convins acum că mă pot pregăti astfel încât să fac progrese pe această distanță.

Luni ne-am mai plimbat prin oraș, la apus ne-am urcat în Parcul Cetățuia de unde am admirat orașul din punctele de belvedere. La întoarcere am ales să mergem pe Transalpina: de la Sebeș am intrat pe drumul național 67c, spre Obârșia Lotrului, apoi către Voineasa, Brezoi, Căciulata.

Astfel s-a încheiat această frumoasă excursie și acest prim maraton al meu ca atlet masters, unul dintre cele mai importante concursuri pentru mine, cel puțin de când sunt alergător masters. Maratonul are într-adevăr această calitate, aceea de te face să simți că ai realizat ceva important după ce l-ai parcurs, indiferent de timpul obținut! Cum spun unii alergători mai romantici: Maratonul este magic!

No comments:

Post a Comment